Relief si flora

Sulina este oraşul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Oraşul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.
Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile oraşului sunt formate din soluri nisipoase şi sărate, parţial umede, brăzdate de canale.
Din suprafata totala a judetului, 40,54% adica 3446 km2, este ocupata de cea mai noua forma de relief, suprafata umeda constituita din Delta Dunarii si complexul lagunar Razim – Sinoe aflata la nord-estul judetului, ce reprezinta prima zona biogeografica, în continua expansiune datorita depunerii continue a aluviunilor Dunarii, aflata sub jurisdictia Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

Dunarea formeaza hotarul natural la vest si nord, fiind principala cale de transport în judet. În dreptul municipiului Tulcea, Dunarea se desparte în trei brate: Chilia la nord, Sfântu Gheorghe la sud (brate ce permit numai transportul fluvial) si bratul Sulina la mijloc, care asigura transportul maritim pâna în porturile Galati pentru nave mai mari si Braila pentru nave mai mici. La sud de bratul Sfântu Gheorghe este laguna Razim care patrunde adânc în judet si care se continua în judetul Constanta cu lacul Sinoe. O retea de  canale naturale si artificiale, lacuri si balti, plauri si grinduri formeaza un ecosistem unic. Datorita numeroaselor specii de pasari, insecte, reptile si circa 160 de specii de peste, Delta Dunarii a fost declarata în 1990, Rezervatie a mediului înconjurator, ecologica si a pasarilor, sub protectia si în patrimoniul UNESCO.  Padurile de salcii de pe tot cuprinsul Deltei Dunarii, padurile de stejar din Delta de pe grindurile Letea si Caraorman, stuful, trestia, sunt resurse locale, unele protejate. Rezervatia Biosferei Delta Dunarii ce cuprinde si partea din complexul lagunar ce se afla în judetul Constanta, are o suprafata totala de 5800 km2.

Relieful judetului cuprinde, de asemenea, Horstul Dobrogean a doua zona biogeografica, rest al cutarilor hercinice, care se prezinta ca un platou tipic, aflat în nord-vestul si sudul judetului, ce determina existenta a înca 3 zone biogeografice: zona de stepa, zona de padure de stepa si zona de padure. Ceea ce a mai ramas din lantul muntilor Hercinici este reprezentat de Muntii Macinului aflati în nord-vestul judetului, de înaltimea unor dealuri (culmea Pricopanului, 476 m), dar care datorita pantelor abrupte, salbatice si golase, au aspect de adevarati munti. În acest platou apele sunt putine de obicei râuri mici fara prea mare semnificatie cum ar fi Telita sau Taita.

În Muntii Macinului s-a constituit Parcul National, pentru conservarea speciilor rare de flora si fauna specifice intersectiei arealelor mediteranean, balcanic si caucazian.

Flora deltei , insumand 955 de specii si 64 de subspecii, reprezinta 1/3 din numarul total de specii cunoscute in flora Rominiei. Predominarea elementului acvatic are ca urmare dezvoltarea vegetatiei de balta, in special a stufului , care ocupa o suprafata de circa 235.000 ha, rezultind cea mai intinsa arie de stufarisuri compacte din lume. Din punct de vedere biogeografic, predomina elementele euroasiatice, urmate de formele estice si cele europene. Din spectrul floristic se constata procentajul foarte ridicat al speciilor cosmopolite si adventive, ceea ce evidentiaza inca o data gradul ridicat al influentei antropice.in functie de biotopul pe care il ocupa, se intalnesc urmatoarele categorii de flora spontana : acvatica, emersa si submersa, palustra, halofila, psamofila, segetala si ruderala, paduri si pajisti.

Vegetatia acvatica predominant lacustro-palustra este mult intinsa si reprezentata prin plante submerse (cosorul, bradisul, otratelul etc.) sau plante plutitoare (nuferii, ciulinii de balta etc.). Urmeaza vegetatia specifica zonelor palustre reprezentata prin stuf ( Phragmites australis ), in amestec cu papura ( Typha latifolia si T. angustifolia ), pipirig ( Schoenoplectetus lacustris ) si rogoz ( Carex sp.). Plaurul, ca una din cele mai caracteristice formatiuni ale deltei, reprezinta o impletitura deasa de rizomi si radacini de plante acvatice, resturi vegetale si maluri aluvionare. Acesta are cea mai larga dezvoltare in lacurile Matita-Merhei si Rosu-Puiu. Ca o unitate aparte se disting nisipurile litorale maritime, unde vegetatia prezinta o gradare caracteristica, cu trecere de la nisipul plajelor cu Cakile maritima, Salsola ruthenica , la dunele inalte cu Elymus sabulosus, Artemisia maritima etc.

Vegetatia terestra ocupa suprafete mai reduse si ea apare numai pe grindurile cele mai inalte, cum sunt: Letea, Caraorman, Chilia, Stipoc si diferite grinduri fluviale. Ea este reprezentata prin paduri amestecate, zavoaie de salcie si pasuni. Padurile amestecate sunt constituite din plop alb, Populus alba , plop negru, P. nigra , stejar, Quercus robur, salcie alba, Salix alba , ulm, Ulmus levis etc., ca si de o serie de arbusti (alun, porumbar, maces, paducel, lemn cainesc, corn, catina alba si rosie). Caracteristica pentru aceste paduri, care apar pe grindurile Letea si Caraorman, este prezenta plantelor agatatoare: liana, Periploca graeca , vita-de-vie salbatica, Vitis silvestris , curpenul de padure, Clematis vitalba si altele. Zavoaiele de salcii se int?lnesc mai ales pe grindurile fluviatile, iar pajistile ocupa suprafete restr?nse, fie pe grindurile inundabile ( unde predomina asociatiile cu numeroase graminee ), fie pe cele nisipoase cu specii arenicole.