Istorie

La capitolul “istorie nescrisa” exista supozitia ca Sulina ar exista de prin secolele VI - VII î.Hr., odata cu aparitia primelor colonii pe malul Pontului Euxin.[formulare evaziva] Asadar, Sulina ar putea avea circa 2700 de ani vechime, ceea ce ar plasa-o între cele mai vechi asezari din România.

1000 de ani mai târziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau în portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar însemna ca orasul are 1700 de ani vechime. La capitolul “istorie scrisa”, documentele prezinta Sulina începând cu perioada bizantina, prima mentiune datorându-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, în lucrarea sa “De Administrando Imperii”, îl pomeneste cu numele de Solina.

Apoi îl întâlnim în mai multe portulane si harti italiene din secolele XIV si XV, printre care se numara harta întocmita de Pietro Visconti în anul 1327 si portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tiparit în Cetatea Dogilor de catre carturarul Dimitrios Tagias.

Cele mai multe informatii despre localitatea Sulina încep sa apara din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei pâna la Constantinopol, trecând pe bratul Sulina, singurul navigabil la acea vreme.

Sulina a capatat statut de oras în secolul al XIX-lea, odata cu stabilirea Comisiei Europene a Dunarii, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oras important pentru traficul fluvial european. Palatul Comisiei Europene a Dunarii si Farul din Sulina sunt doua din monumentele importante ale orasului, datând din anii 1860 si 1870.