Paduri

Padurea Letea
Padurea, care se dezvolta in spatiul interdunelor sub forma unor fasii late de 10-250 m (hasmacuri) despartite de spinarile dunelor, este alcatuita, in principal, din: stejarul de lunca (Quercus robur), stejarul brumariu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), frasinul de lunca (Fraxinus angustifolia), frasinul de balta (F. pallisiae), pirul (Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) si foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completata de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Cornus mas, C. sanguinea, Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris, s.a.).O caracteristica a zonei o constituie abundenta plantelor cataratoare (Periploca graeca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba) care confera padurii un aspect subtropical. In covorul vegetal se intalnesc si alte specii rare: volbura de nisip (Convolvulus persicus), brandusa de nisip (Merendera sobolifera) si carcel (Ephedra dystachia).Fauna este reprezentata de codalb (Haliaeetus albicilla), soimulet de seara (Falco vespertinus), pupaza (Upupa epops), dumbraveanca (Coracias garrulus), cateva raritati herpetologice (Eremias arguta, Vipera ursinii renardi) si cca. 1600 specii de entomofauna identificate pana in prezent.

Padurea Caraorman
Zona cuprinde cele mai dezvoltate si reprezentative dune denudate din delta si padurea Caraorman, dezvoltata indeosebi in partea sudica a grindului.Alaturi de un variat arboret de lunca format din plop, frasin si stejar se poate intalni subarboret de zalog, Salix, Tamarix, etc. Extremitatea sudica a padurii pastreaza exemplare monumentale de stejari cu circumferinta intre 4,20 -4,70m.Asociatiile vegetale gazduiesc animale nevertebrate (indeosebi insecte) si vertebrate (mamifere). Ca avifauna, in padure se intalneste vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) si corbul (Corvus corax).

Arbustii si vegetatia ierbacee
Arbustii si vegetatia ierbacee de pe stancile calcaroase: Datorita conditiilor morfohidrografice specifice, acest ecosistem beneficiaza de o distributie foarte limitata in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Poate fi intalnit pe insulele Popina si la Capul Dolosman, unde calcarul cretacic este neacoperit sau acoperit de un strat subtire de sol.

Pajistile de pe campiile cu loess
Acest ecosistem este diferit de cel al bancurilor de nisip de origine fluviala sau de cel al digurilor marine. Pajistile de deasupra liniei de inundatie sunt sustinute de un substrat de loess si acoperite de un strat de sol. Campul Chilia, cel mai vast dintre acestea, este utilizat in mare parte ca teren agricol. Fasia ingusta si intinsa de teren care formeaza Grindul Stipoc s-a dezvoltat pe depozitele de loess (afloriment in partea centrala), deoarece stratul de sol este prea subtire; o mare parte a zonei este acoperita de terenurile nisipoase de origine fluviala. Pajistile de stepa descompuse pe ramasitele de fosile Avand o distributie limitata, acest ecosistem cuprinde insulele Popina, Gradistea si Bisericuta, toate situate in lacul Razim. Insula Popina este cea mai reprezentativa, avand o suprafata totala de 90 ha, altitudine maxima 48 m, construita pe calcar mezozoic si partial acoperita de loess

Pajistile de pe digurile marine de altitudine mica
Majoritatea digurilor marine – complexele de la Letea, Caraorman, Saraturile, Crasnicol- Frasin-Flamanda, Lupilor-Chituc-Saele gasite in Delta Dunarii apartin acestui ecosistem. Locurile deschise sunt cu putina apa sau vegetatie Amenajarile silvice Spre deosebire de polderele agricole, amenajarile silvice au luat fiinta la inceputul anilor ‘ 60. Procedura uzuala a fost indiguirea unei zone umede, desecarea si curatarea locului de flora naturala si apoi plantarea speciilor de salcie si plop Euro-American (97% din plantatie este acoperita de aceste doua specii, plopul aparand pe 62% din amenajarile silvice). Plantatiile de plopi de pe grindurile fluviale. Paralel cu bratele principale ale Dunarii au fost construite diguri la distante de 200-300 m de la malul fluviului. Aceste fasii de teren situate de-a lungul bratelor Dunarii au fost considerate ca fiind adecvate pentru plantarea plopilor. Principalul rol al acestor paduri artificiale este de a proteja interiorul si de a permite exploatarea lemnului. Speciile locale de arbori (ca salcia) au fost defrisate in ciuda avantajelor oferite si anume, protejarea mai eficienta a malurilor fluviului (impotriva eroziunii produse de valuri) si ca adapost, hrana, pentru diverse specii ale zonelor umede. Din nefericire, plantatiile de plopi au numai o utilitate economica, rolul lor in functionarea naturala a retelei ecologice a zonelor umede fiind destul de modest.